Reduceri comerciale si financiare

reduceri comerciale si financiare

I. Ce sunt si cum acordam reduceri clientilor ?

Conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.802/20141 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, se disting doua categorii de reduceri acordate clientilor:

  • reduceri comerciale sau
  • reduceri financiare

 Reducerile comerciale pot fi sub formă de (pct. 76 din reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014):

  • rabaturi – se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;
  • remize – se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferenţial;
  • risturne – sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate (pct. 77 din reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014)

II. Tratamentul contabil al reducerilor

În ceea ce priveşte modul de înregistrare în contabilitate a reducerilor, acesta trebuie tratat diferit în funcţie de tipul de reducere, respectiv comercială sau financiară, motiv pentru care vom analiza separat cele două cazuri.

II.A.Tratamentul contabil al reducerilor comerciale

Reducerile comerciale se înregistrează în contabilitate diferit în funcţie de următoarele aspecte:

  • sunt acordate la momentul facturării şi înscrise pe factura de achiziţie;
  • sunt acordate ulterior facturării şi înscrise pe o altă factură;
  • reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului.
  1. Reducerile comerciale sunt acordate la momentul facturării şi înscrise pe factura de achiziţie

În situaţia în care reducerile comerciale sunt acordate la momentul facturării şi înscrise pe factura de achiziţie, avem următorul tratament contabil: û din punctul de vedere al cumpărătorului – reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează, în sensul reducerii, costul de achiziţie al bunurilor; û din punctul de vedere al vânzătorului – acesta va ajusta veniturile din vânzarea mărfurilor sau serviciilor cu valoarea reducerilor acordate, astfel încât venitul este înregistrat la valoarea netă.

2.  Reducerile comerciale sunt acordate ulterior facturării şi înscrise pe o altă factură În ceea ce priveşte reducerile de preţ acordate ulterior facturării, avem două situaţii, şi anume:

  • Reduceri comerciale legate de bunuri;
  • Reduceri comerciale legate de prestări de servicii.

Reduceri comerciale legate de bunuri:

Din punctul de vedere al cumpărătorului.

În ceea ce priveşte cumpărătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate, acesta va trebui să analizeze următoarele aspecte:

  • Dacă achiziţia de produse şi primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună; în această situaţie, reducerile comerciale ajustează costul de achiziţie al bunurilor;
  • Dacă bunurile cărora le sunt aferente reducerile mai sunt sau nu în gestiune:
  • În cazul în care stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare mai sunt în gestiune, reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se referă;
  • În schimb, în cazul în care stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 “Reduceri comerciale primite”), pe seama conturilor de terţi;

Din punctul de vedere al vânzătorului.

În ceea ce priveşte vânzătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate, acesta va analiza reducerea acordată dintr-un singur punct de vedere, şi anume dacă cele două operaţii (vânzarea şi reducerea acordată) sunt tratate împreună, mai exact dacă au loc în acelaşi moment:

  • În condiţiile în care vânzarea de produse şi acordarea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale ajustează veniturile din vânzare;
  • De asemenea, reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă (respectiv dacă sunt acordate odată cu vânzarea sau separat), se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 709 “Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terţi.

  Reduceri comerciale legate de prestări de servicii:

În ceea ce priveşte reducerile comerciale legate de prestări de servicii, indiferent de perioada la care se referă, respectiv dacă acestea sunt acordate concomitent cu prestarea de servicii sau nu (tratate împreună sau nu), acestea se evidenţiază în contabilitate după cum urmează:

  • în cazul cumpărătorului – se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 “Reduceri comerciale primite”), pe seama conturilor de terţi;
  • în cazul vânzătorului – se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 709 “Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terti

3. Reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului

În cazul în care reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului, care conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, acestea se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative şi se înregistrează la data bilanţului, după cum urmează:

  • în cazul cumpărătorului – în contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”. Reducerile care urmează a fi primite, înregistrate la data bilanţului în contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”, corectează costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune;
  • în cazul vânzătorului – în contul 418 “Clienţi – facturi de întocmit”.

II.B.Tratamentul contabil al reducerilor financiare

În ceea ce priveşte reducerile financiare, indiferent de perioada la care se referă, acestea se înregistrează în contabilitate după cum urmează:

  • în cazul cumpărătorului – reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei şi se înregistrează în contul 767 “Venituri din sconturi obţinute”;
  • în cazul vânzătorului – reducerile financiare acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei şi se înregistrează în contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”.

Tratamentul fiscal al reducerilor

  1. Tratamentul fiscal din punctul de vedere al impozitului pe profit

În ceea ce priveşte impozitul pe profit, conform art. 25 alin. (1) din Codul fiscal2 , pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice. Aceastea includ pe cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum şi taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale.

Reducerile de preţ, pot fi sub forma reducerilor comerciale (acordate pentru defecte de calitate, în cazul unor vânzări superioare sau dacă cumpărătorul are un statut preferenţial). Deasemenea sunt si sub forma reducerilor financiare (sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate). Ambele  sunt efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice.

Prin urmare, cheltuielile efectuate cu discount-urile acordate sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, iar veniturile provenite din reducerile de preţ primite reprezintă venituri impozabile.

  1. Tratamentul fiscal din punctul de vedere al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

În ceea ce priveşte microîntreprinderea, amintim că aceasta este definită, conform art. 47 din Codul fiscal, ca fiind o persoană juridică română care, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

  • a realizat venituri, cu excepţia celor obţinute din desfăşurarea activităţilor din domeniul bancar, al asigurărilor şi reasigurărilor, al jocurilor de noroc sau activităţilor de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale;
  • a realizat venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 80% din veniturile totale;
  • a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 500.000 euro;
  • capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi unităţile administrativ-teritoriale;
  • nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti, potrivit legii.

Conform art. 51 din Codul fiscal, cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt:

  • 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulţi salariaţi;
  • 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.

Baza impozabilă la care se aplică cotele mai sus menţionate se stabileşte conform art. 51 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal şi o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul 709 “Reduceri comerciale acordate”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile şi se adaugă valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul 609 “Reduceri comerciale primite”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

  1. Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

Din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată avem următoarele situaţii:

  • Atunci când reducerile sunt acordate la momentul livrării/facturării:

Conform art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării NU cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei.

Potrivit pct. 31 (1) din Normele metodologice3 date în aplicarea art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ nu se cuprind în baza de impozitare a taxei dacă sunt acordate de furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la momentul livrării/prestării şi nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau unei livrări.

  •   Atunci când reducerile sunt acordate după livrarea bunurilor/ulterior facturării:

Conform art. 287 lit. c) din Codul fiscal, baza de impozitare se reduce în cazul în care  reducerile de preţ prevăzute la art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.

În ceea ce priveşte raportarea operaţiunilor din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, reducerile comerciale şi financiare vor fi evidenţiate în:

  • Jurnalul de Cumpărări/Vânzări, în mod distinct, în cazul în care sunt acordate ulterior facturării;
  • Formularul 300 “Decont de taxă pe valoarea adăugată”, în mod distinct, în cazul în care sunt acordate ulterior facturării. În cazul operaţiunilor interne, înregistrarea va fi efectuată la rândurile de achiziţii de bunuri şi servicii taxabile, respectiv livrări de bunuri şi prestări de servicii în funcţie de cota de TVA aplicabilă operaţiunii;
  • Formularul 394 “Declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” pentru reducerile primite/acordate partenerilor comerciali români;
  • Formularul 390 VIES “Declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare” pentru reducerile primite/acordate partenerilor comerciali din Uniunea Europeană.
  1. Obligaţii referitoare la facturare

În ceea ce priveşte modul de facturare, atunci când se acordă reduceri de preţ, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

a)  Despre emiterea facturii

Conform art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, atunci când rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ nu sunt incluse în preţul unitar al bunurilor şi/sau serviciilor vândute, factura trebuie să conţină în mod obligatoriu şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ.

b) În ce condiţii este necesară corectarea facturii?

Conform art. 330 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi care se transmit şi beneficiarului, după cum urmează:

  • cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, o menţiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative când baza de impozitare se reduce;
  • fără semnul minus sau fără menţiunea din care să rezulte că valorile respective sunt negative, dacă baza de impozitare se majorează.
c) Când este necesară emiterea autofacturii?

Emiterea unei autofacturi se realizează de către beneficiarul unei reduceri comerciale în vederea ajustării taxei deductibile.

Beneficiarul unei reduceri comerciale trebuie să emită o autofactură în vederea ajustării taxei deductibile doar în condiţiile în care furnizorul nu emite factura de reducere comercială.

Aceasta trebuie sa fie în conformitate cu prevederile art. 330, respectiv “cu valorile înscrise cu semnul minus. După caz, poate fi o menţiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative. Când baza de impozitare se reduce”, e prevazuta de art. 319 alin. (3) din Codul fiscal. Autofactura se emite cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care au fost acordate reducerile.

În situaţia în care furnizorul respectă regulile de facturare prevăzute de art. 330 alin. (2) din Codul fiscal, atunci beneficiarul nu este obligat să emită autofactura.

În cazul reducerilor de preţ se consideră că evenimentul care generează obligaţia emiterii autofacturii intervine la data la care clientul beneficiază de reducere.

În situaţia în care ulterior emiterii autofacturii, se primeşte factura emisă de furnizor/prestator pentru aceeaşi ajustare şi având aceeaşi valoare, se face o referire la autofactura emisă, fără ca aceasta să mai genereze efecte privind ajustarea taxei deductibile.